sunt Zile pe care le vei ține minte toată viața. Zile în care afli că vei fi mamă sau mătușă.

În noiembrie am primit un mail de la Regina în care mă întreba dacă pot organiza o sesiune pentru ea și sora ei. Voia să fie cadoul ei de Crăciun. Am răspuns imediat și m-am bucurat sa stabilim împreună o dată în februarie în care ea să zboare din Berlin, eu din Iași și sa ne întâlnim în București.

Cu ocazia asta le-am scris unor clienți dragi din București care îmi tot propuseseră să dorm la ei când vin în vizită acasă și de data asta dat fericită curs invitației. Pe ei îi documentez în fiecare an din 2015 incoace.

Am stabilit cu Regina în urma unor întrebări pe care le pun tuturor clienților că cel mai bine ar fi să începem cu ce fac ele în mod normal când se întâlnesc: în primul rând își beau cafeaua împreună. Perfect! Am propus o cafenea care îmi place foarte mult, Artichoke.

Ca să fiu sigură că voi ocupa o masă, m-am dus acolo cu 15 minute înainte. Cât le-am așteptat, m-am uitat la oameni și la aparatul mirrorless pe care îl cumpărasem cu o zi înainte. Tocmai ninsese cu o seară înainte și era ger. Îmi făceam griji unde voi merge cu ele pe gerul acela, dar de fiecare dată încerc să merg cu valul, să nu întru în panică. 

Au venit, ne-am îmbrățișat și am stat un pic de vorbă. Incet, încet m-am retras și le-am lăsat sa stea împreună. M-am dus afară, le-am văzut prin geam, am întrat, am mai stat 'ninja' intr-un colt și m-am apropiat când Mäggy mi-a zis ca are o surpriză pe care ar vrea să o surprind. M-am așezat lângă ele și am zâmbit. Imi plac surprizele controlate :)! Continuarea mai jos...

Surpriza

Mäggy e însărcinată și acum a ales să ii spună și surorii ei. Au plâns amandouă. S-au amuzat de faptul că Mäggy a reusit să ascundă tot in timpul ăsta. Eu m-am retras pentru a le lăsa să savureze bucuria momentului special la care m-am simțit mai mult decat onorată că am participat. 

O veste mai puțin bună

După ce și-au șters lacrimile, am plecat fără nici un plan într-o plimbare spre Cișmigiu. Pe drum am povestit fiecare prin ce trece, cum e viață mea, a lor și m-au întrebat despre părinții mei. Le-am zis că tata locuiește în Valencia cu familia fratelui meu și că mama a murit când aveam 13 ani. A urmat un moment de tăcere și de emoție.

La nunta Reginei cu Cristian în 2018, mi-am adus aminte că am ajuns acasă si am plâns. Ceva din felul mamei Reginei îmi aducea aminte de mama mea. Era veselă și îi placea sa danseze, iubitoare și atentă, afectuoasă. M-am gândit atunci cât de norocoasă este Regina pentru că o are și cât de rău îmi prea mie că eu nu o mai am. 

Amintindu-mi de mama ei, le-am întrebat cum e și ce face mama lor simpatică. 

Amândouă au avut un moment de tăcere, iar Regina mi-a zis izbucnind în lacrimi în timp ce mi-a zis: "She passed away".

Am mers următoarele minute în tăcere și apoi am deschis alt subiect. Am propus să mergem spre Piată Romană, unde am ajuns în Cărturești. Pe drum ne-am oprit la Ateneu, iubesc clădirea asta de când mă știu.


Am ajuns la librarie

Acolo am râs printre rafturi cu cărți cu denumiri amuzante și le-am fotografiat pe trepte unde mi se păreau că arată fix că două surori, una mai mare, cealaltă mai mică. 

Le-am condus acasă cu promisiunea că ne vom mai regăsi și cu alte ocazii. Ultima fotografie este la întrarea în blocul în care Regina locuiește acum în București împreună cu soțul ei. Îi place foarte tare arhitectură din zona asta a Bucureștiului. 

Am plecat cu sufletul frânt, dar foarte recunoscătoare că am trăit din nou pe pielea mea o gamă întreaga de sentimente de care nu aș fi avut parte dacă nu eram fotograf. Mi-am reîntărit ideea că fotografia este un mediu care creează oportunități de conectare și spațiu pentru perspective noi.